Welcome ...

Dragi prieteni, bine v-am găsit pe blogul meu.Aici vi se pot indeplini dorinţele, intraţi şi nu veţi fi dezamagiţi.Veţi găsi tot felul de teme captivante şi interesante unde discuţiile sunt baza unor idei, preferinţe sau interese comune tuturor utilizatorilor.Vă aştept cu braţele deschise.Să aveţi o zi cât mai frumoasă!

1 Decembrie

Întâi decembrie, o zi oarecare, pentru unii, ziua României pentru alţii, şi gândul la libertate pentru cei din '89. Noi, am încercat cu mic şi mare pe această dată, să aducem un zâmbet pe feţele unor oameni umili, care şi-au sacrificat întreaga viaţa, în educarea copiilor lor. Din nefericire pentru unii, au ajuns să fie lăsaţi in azil, izolaţi de cei dragi, singuri si neajutoraţi. Noi, cei din ASCOR, filiala Iaşi, le-am cântat cântece patriotice, dar şi religioase; am îmbinat caracterul moral cu cel religios, făcând asta voluntar şi cu inima curată. Le-am pus tricolor in piept, la fel cum un copil îi pune marţişor mamei lui pe data de 8 martie. Încercarea noastră a fost cu folos, deoarece am văzut o parte din batrâni care radiau de fericire. În urma efortului nostru unele persoane şi-au schimbat starea de spirit şi au văzut ca nu sunt singuri.

Povestioare cu tâlc: “Grădina sufletului”

Un creştin l-a întrebat pe duhovnicul său:
- Părinte, aş vrea să fiu un bun creştin, să am o viaţă fără păcate. Ce trebuie să fac mai întâi, ce este cel mai important?
- O, fiule, totul este important. Ia spune-mi, dacă ai o gradină în care plantezi tot felul de flori frumoase, aştepţi să crească? Aşa, fără să faci nimic, or să răsară ele?
- Nu, părinte, trebuie să le ud…
- Dar dacă le uzi şi atat, vor creşte ele mari şi frumoase?
- Nu, părinte, trebuie şi să muncesc, să am grijă de ele, să nu fie distruse de buruieni…
- Dar dacă le dai toate acestea, şi nu vor avea lumină, pot ele să crească?
- În nici un caz, părinte, atunci toată munca mea nu-şi are rostul, florile nu vor creşte niciodată.

- Acum ai înţeles, fiule?! Sufletul nostru este asemenea unei gradini, în care sunt semănate cele mai frumoase flori: dragostea, credinţa, bunătatea, cumpătarea, omenia… Noi, însă, trebuie să avem grijă de această gradină din sufletul nostru, ca tot ce este acolo sa inflorească. Doar astfel sufletul omului se umple de frumuseţe.

Ce trebuie să facem pentru toate acestea? Să avem grijă ca buruienile păcatelor să nu prindă radăcini in suflet, să veghem mereu ca răul să nu se cuibăreasca in noi, fiindcă, odată intrat, este foarte greu să-l mai scoţi. Şi ce mai trebuie să facem pentru grădina sufletului? Să o udăm mereu cu apă dătatoare de viată, care este rugăciunea.

Dar ele tot n-ar creşte, dacă nu le-ar încălzi pe toate lumina binefăcatoare a dragostei dumnezeieşti. Şi unde ar putea găsi sufletele noastre mai multă căldură şi lumină dumnezeiască, dacă nu în Biserică ?

E, poţi tu să-mi spui, fiule, ce este mai important? Toate sunt importante. Fii mereu atent la sufletul tău, ai grija de el, fiindcă atunci şi Dumnezeu te va ajuta.

Doar aşa, prin muncă noastră şi cu ajutorul Domnului, florile minunate din sufletele noastre, adică dragostea, credinţa şi toate lucrurile bune pe care Dumnezeu ni le-a dăruit, vor creşte nestingherite, iar viaţa ni se va umple de fericire.

“Toate lucrurile ne-au fost incredinţate nouă şi noi acestora.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Icoana Maicii Domnului Kupiatici (de pe cruce)

Această Icoană a fost descoperită pentru prima dată de tânăra Ana din satul Kupiatici, ţinutul Minskului, în anul 1182. În timp ce îşi păştea turma de vite, Ana a observat o lumină neobişnuită în pădure, în dreptul unui copac. Pe acesta se afla o cruce, având în mijloc Icoana Maicii Domnului. Bucuroasă, Ana a luat crucea şi a dus-o acasă, dar când s-a întors la turmă, a observat crucea în acelaşi copac. Mergând din nou acasă, cu Icoana ascunsă în sân, Ana a remarcat că „a dispărut" şi a găsit-o... în copac.

Informându-şi tatăl şi pe săteni, cu toţii au mers să se închine crucii. Pe locul copacului au ridicat o biserică, iar la crucea cu Icoană au început să se întâmple minuni.
Bisericuţa Maicii Domnului, unde se afla crucea, a fost arsă de tătari după câţiva ani. Crucea a dispărut, presupunându-se că a ars. Totuşi, ea a fost descoperită pentru a doua oară de un călător, numit Ioachim.

Ea a fost aşezată atunci în biserica satului Kupiatici. Ioachim s-a stabilit în sat, ca îngrijitor al bisericii, pentru ca nu dorea sa se desparta de cruce. La începutul sec. XVII lângă biserica din Kupiatici s-a construit mânăstirea Kupiatici, care ulterior a fost preluată de catolici, apoi de uniaţi. Când au părăsit mânăstirea, călugării ortodocşi au luat cu ei crucea, ducând-o în catedrala Sfânta Sofia din Kiev, unde se află şi astăzi.

Pe cealaltă parte a crucii este reprezentată Răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos.
Mai ales paraliticii care se roagă înaintea Icoanei de pe cruce sunt vindecaţi.

Icoana de pe cruce, numită „Kupiatici", este sărbătorită la 15 noiembrie, conform sinaxarelor ruse.

Iata un subiect cu adevarat interesant ...

1 ianuarie – ziua circumciziei lui Iisus?
Trăim în anul 2011 „de la naşterea lui Hristos”. Este interesant că anul începe la 1 ianuarie şi nu la 25 decembrie (data naşterii Mântuitorului).

Atentie!: Confom tradiţiei iudaice, băieţii sunt circumscrişi după 7 zile (adică în a 8-a zi) de la naştere. Iisus s-a născut la 24/25 decembrie şi a fost circumscris la 31/1 ianuarie.

Întrebare: Creştinii numără anii de la naşterea lui Iisus sau de la circumcizia Sa?

Sfinţirea căminelor studenţeşti

Această activitate a fost coordonată de-a lungul timpului de către A.S.C.O.R filiala Iaşi iar in celelalte colţuri ale româniei de celelalte filiale. Mai întâi se formează un grup de voluntari, care vor fi de folos părintilor slujitori, care vor oficia Slujba Aghiazmei, mergând din uşa in uşa la fiecare camera din căminele studenţeşti. Totul este minunat, colegii grupului nu sunt prieteni, ei devin o familie care se ajută reciproc, făcând parte din diferitele departamente ale A.S.C.O.R-ului, fiecare voluntar încercând să facă fapte folositoare aproapelui lor. În acest an , sfinţirea căminelor a început de pe 01.11.2011 începând cu ora 19:00 si sfarşindu-se la ora 22:30. Cu toate că drumul a fost lung şi greu, efortul a meritat, această activitate a fost însoţită de campania anti-avort şi dreptul la viaţă, cărţi de rugăciune, iconiţe şi multă dragoste.